Lovind în stâncă după izvor de apă
omul a uitat că mai întâi
trebuie să vorbească stâncii;
de aceea apele au izvorât amare
și poporul s-a împrăștiat
și s-a depărtat de Canaan

De aceea a rătăcit prin deșert,
respirând aer fiert,
de aceea a tânjit după robii de Egipt,
s-a răzvrătit necontenit făcându-și idoli
și a curvit cu popoare străine.

Plină de sevă de viață, Stânca este acolo,
revărsând ape vii în pustii,
înverzând deșertul, despicând apele,
împărțind pâinea din cer care se frânge
și deschizând Canaanul ceresc
pentru cei care cred, sunt vii și iubesc.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website