Am nevoie de un loc în care să plâng
dar nu găsesc nici unul
pentru că toat sunt ocupate
de semeni de-ai mei, care plâng și ei.

Îmi voi amâna lacrimile până vin ploile
când voi plânge odată cu norii,
apoi vor veni ciobanii cu oile
și voi ieși liber pe poarta închisorii.

După restriște avem nevoie de liniște,
după suferință, de pocăință,
iar pentru eternitate
avem nevoie de divorțul de moarte.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website