Se scurg anotimpuri de trecere
Din ronduri de flori în lanuri de secere;
Timpuri răzuite din veșnicie
Leagănă pe brațe vremuri de pruncie.

Ne colindă dorul de eternitate,
Inima în piept încă ne mai bate
În Eden, nicicând, poamele nu-s acre,
Vântul crapă lemne pentru focuri sacre.

Strigă osândiții după ajutor,
Hristos a ieșit înaintea lor,
El le duce crucea către izbăvire
Și le pune-n mâini cartea de iubire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website