La început a fost Cuvântul.
Dumnezeu a făcut din El trup
și a locuit în inimile,
în mințile și cugetele noastre.

Prin cuvinte a scris
scrisoarea Lui de dragoste pentru om
și a trimis-o pe adresa inimii;
prin cuvânt a dat legi și porunci.

Binecuvântările prin cuvânt au fost rostite
și prorociile prin cuvânt au fost împlinite;
cuvântul mângâie, tace, vorbește,
mărturisirea lui mânuiește.

Cuvântul vindecă orbii și muții,
mută din locul lor munții,
poruncește furtunii să tacă,
pe Lazăr îl scoate din groapă.

Cuvântul tămăduiește, învață,
pe munte se schimbă la față;
cuvântul are putere și tărie,
îl face pe om mărturie.

Cuvântul a fost la-nceput,
Cuvântul răstignit ne-a durut;
cuvântul e veșnic, nu trece,
el toarnă căldură în inima rece.

Cuvânt sunt și eu, cuvânt ești și tu,
mereu pendulând între da și-ntre nu;
ființă bipedă, vorbește și-ascultă!
cuvânt ți s-a dat să nu rămâi mută.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website