Se rup din oameni crengi uscate
Cele ce-s verzi s-aducă rod,
Culegători plecați pe coate
Își strâng recolta la-antipod.

Din frunzele îngălbenite
Își fac covor de amintiri
Iar nopțile îmbătrânite
Le-mpodobesc cu trandafiri.

Din rădăcini încolăcite
Storc sevă către fructe-n pârg,
În zorii zilelor smerite
Duc coș cu fructe moi în târg.

Pun pe tarabe zile pline,
Le mătură de zile goale,
Plătec cântare în suspine
Când hoții dau prin târg târcoale.

Pe înserat se-ntorc acasă
Să-nchidă nopții calde somnul,
Frâng pâinea și pun vin pe masă
Și stau la cină lângă Domnul.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website