Cuvintele sunt gloanțe,
Tot ele pot fi scut
Cuvântul asurzește
Ori poate fi și mut.

Din ele curge miere
Iar uneori venin,
Cuvântu-i mângâiere
Iar alteori, suspin.

Cuvintele-s colindă,
Dar și un bun rămas
Cuvântul e oglindă
Cuvântul e popas

Cuvântul ne desparte
Cuvântul ne-ntâlnește
Când ne trimite carte
E dorul ce iubește.

Cuvântul ne e hrană
Și scurgere de lavă
Cuvintele sunt rană
Balsamuri sau otravă

Cuvintele aleargă,
Cuvintele sunt șchioape,
Cuvântu-i vale largă
Ori albii fără ape.

Cuvintele se luptă,
Cuvântele sărută
Și dreptele cuvinte
Țin steagul pe redută

Cuvântul e curaj
Cuvântul este frică,
E stavilă, baraj,
Coboară și ridică.

Cuvântu-i o suldalmă,
Cuvântul e un vers,
E val, e mare calmă,
Furtună-n univers.
Cuvântul e o velă-n
Catargul depărtat,
Cuvânt-i rugăciune,
Cuvântul e păcat.

La început a fost
Cuvântul întrupat;
Ne-a pus la adăpost,
Dar cine ne-a furat?

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website