Privește omule-n oglindă
La chipul care te privește
Parcă ar spune o colindă
Ce inima ți-o copleșește.

Parcă de dincolo de ziduri,
Parcă de dincolo de poartă
Pe chipul tău șiroaie riduri
Ori, poate, e oglinda spartă.

Dar ridurile nu sunt șanțuri
Și nici răzor de-nmormântare,
Verigile de ani din lanțuri
Sunt sfântă binecuvântare.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website