PAGINI

Categorii

Prea multe migratoare neamuri
Își mută cuiburile-n ramuri
Uscând în jurul lor coroana
Când frunzelor le arde rana.

Omizi și viermii găunoși
Hulpavi, tot mai nesățioși,
Sug seva unui neam întreg
Și n-ajung fructul să-l culeg.

Prea ne-am vândut mereu ca robi,
Suntem multiplicări de Iovi,
Bogați-săraci, cu pumnii goi,
Cu care-apoi lovim în noi

Ne suntem cel mai crunt dușman,
Ne fierbe propriul vulcan
Și nu avem celula vie,
Murim de prea multă prostie.

Prea repetabil, neamul meu,
Nu Îl mai ai pe Dumnezeu;
Dar din băltirea în durere
Te chem să ieși prin înviere!

Nici un comentariu existent inca.