PAGINI

Categorii

În balada amurgului
coamele murgului
ce coboară din munte
are fire cărunte

Și potcoave tocite
și cărări obosite;
dintr-un șold șchiopătează
și-n ascuns lăcrimează.

Frâul lumii l-a ros
dinspre carne spre os
și-a lăsat cicatrice
dar și urme de bice

Când ajunge în vale
dă jos șaua din șale,
ca o rugă nechează
și deja se-nserează.

Parcă tace profund
e mai firav, mai scund
și respiră mai greu
parcă murgul e eu.

Parcă murgul ești tu
între da și-ntre nu
îl auzi galopând
între gând și-ntre vânt.

Nici un comentariu existent inca.