Dacă eram firul de iarbă
aș fi spălat cu rouă
picioarele desculțe
și mă rugam în fiecare zi
să plouă
peste câmpii
peste livezi și vii

să fie lună nouă printre astre,
să fie bolțile de cer albastre
și poarta de apus să se deschidă,
prin clepsidră,
în asfințit sfințit și odihnit

apoi să fiarbă-n coajă clorifila,
să-ntoarcă iarăși zilei fila
dinspre apus spre răsărit,
nădejde sfântă, bun venit!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website