Iertați-mă că scriu așa,
ființa mea nu poate a răbda:

Căci demonii își încordează arcul
ia noi amestecăm carnalul cu sacrul;
cum să nu ajungem surzi și muți și șchiopi
când strivim suflete legați la ochi?

Căt am furat culori din curcubeu
ne-am însoțit cu neam de cimpanzeu,
privind nepăsători și tu și eu
cum se aruncă pietre-n Dumnezeu.

Mai poți să taci? Eu, unul, nu mai pot;
se varsă peste lume Sodomele lui Lot,
ajunge osul ascuțit de coasă,
vin ploi de foc, de fum și de pucioasă.

Ieșiți din lumea care s-a predat
sub faldurile leprei de păcat!
vă îmbrăcați popoare în hainele de in
căci înfrunzește ramul de măslin.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website