Se-mbracă țara-n tricolor,
Își pune hainele de dor
După copii ei plecați
De-atâta vreme-nstrăinați.

Le-a scris de-atâtea ori scrisori
Care ar da oricui fiori
Despre o casă cu cerdac,
Despre bătrânii care tac.

Dar poate nu știe poștașul
Nici numele și nici orașul
Unde ar fi destinatarul
Și-aduce în ramburs amarul.

Trec anii, au trecut decenii,
Îngână preoții ectenii,
Dau cimitirele ocoale
Bisericilor tot mai goale.

Poate se-aude-n depărtare
Un glas de clopot care doare;
Atunci înstrăinații scriu,
Dar, ce păcat! E prea târziu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website