Din mugur de vânt pot face cuvânt,
tornada va face din el o găoace;
din brâu de ninsoare fac rază de soare
când îngeri cu seceri fac vremuri de treceri.

La poale de umbre fac șchiopii să umble
spre zorii luminii și seva tulpinii;
din inimi de fructe scot gropile-abrupte
apoi le îngrop sub rest de potop.

Pe margini tocite cos miezuri de pite
și-n mijloc, fiorul, cununu-l cu dorul;
orice călător să cumpere zbor
pe care-l plătește cu cât mă iubește.

Din mugur de muguri storc sânge de struguri,
din lacrima rouă fac lume mai nouă;
ființă lutoasă du-ți viața acasă,
fă-ți rugă din grai, întoarce-te-n Rai!

Acolo, grădini cu ram de lumini
coc fructe-nvelite în vin și în pite
să poată drumeții, din pomul vieții,
în neprihănire, să ia nemurire.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website