E prea mult frig în focul stins
Fiindcă în flacără a nins
Și a răcit,
Nici nu a ars. A pârjolit.

Nu a știut să dea căldură,
În vâlvătăile de ură
A născut scrum,
A respirat prea mult a fum.

Îi suflă vântul în zadar
În inimă. Nu are jar;
Doar niște buze
Crăpate sub sărut de spuze.

Se va găsi cine-al aprinde,
Cine să-i pună de merinde?
Nu! Tremurând își ia mănușă
Și se-ncălzește la cenușă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website