PAGINI

Categorii

Oceanele și mările sunt pline
De plânsul omenirii cu suspine
Și dacă-s pline cine le golește
Când malul lor aproape putrezește?

Poate că numai stele căzătoare
Mai au putere-a astupa izvoare
Ca nu cumva izvoarele fântânii
Să-și schimbe apa vie și stăpânii.

Prea încărcată boltă de comete
Erai cândva o gazdă de planete;
Atunci când scuturi oameni adormiți
Stârnești furtună de meteoriți.

Când cerul începe să ardă
El, Domnul, Își pune profeții în gardă,
Vorbește prin timpuri, vorbește acum
Ca inima ta să n-ajungă scrum.

Mai plouă din cer îndurarea,
Se umple oceanul și marea
Cuvântul ce-a fost la-nceput
Îl pune pe om sub cruce și scut.

Nici un comentariu existent inca.