Crucea e sabia care desparte
Credința de o lume ce-i pe moarte.
Cuvântu-i sabia cu două tăișuri:
De-o parte lumină, de alta tufișuri.

La jerfa Fiului de Împărat
Tu L-ai legat iar eu L-am junghiat,
Apoi L-am auzit cum Se ruga
Ca Tatăl să ne ierte-n mila Sa.

Muțenia e singura tăcere
De-a nu mărturisi despre-nviere;
El a venit în rândul celor mulți
Să-i vindece pe orbi, pe surzi și muți.

Iar rugăciunea-i cheia ce închide
Sub lacăte pustiile aride
Și cheia ce deschide-mpărății
Pentru născuții liberi, stăpâni pe veșnicii.

Cuvântul întrupat cu care ne hrănim
Este făgăduința că-n veci nu mai murim;
Iar sfânta-mpărtășire cu pâine și cu vin
Este chemarea Lui la viață pe deplin.

Iertarea-i chintesență de iubire,
Biserica-i Mireasă pentru Mire;
În sărbătoare cerul s-a-mbrăcat:
E nunta Fiului de Împărat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website