Atâta vreme cât am rătăcit
Credeam că sunt curat și mântuit
Dar lumii de dezmăț îi eram și eu parte
Și o priveam de jos prin ochii mei de șarpe.

Dar într-o zi a nașterii din nou
Cuvântul lui Hristos mi-a fost ecou
Când mi-a vorbit pe drumul spre Damasc
Și când mi-a arătat cum “trebe” să mă nasc.

Abia atuncea am privit și eu
Lumea-n prăpăd prin ochi de Dumnezeu;
Am dat cu ochii-n lume și de mine
Și mi-a fost silă și-mi era rușine.

Eram jur împrejur înfășurat
De lanțul legăturii din păcat,
Eram pierdut și condamnat la moarte
Dar lanțurile mele-au fost sfărmate.

Și nu am meritat căci am hulit
Tocmai pe-Acela ce m-a mântuit
Și L-am vândut, ca Iuda, pe arginți
Cum înainte îi vindeam pe sfinți.

Deși făce minuni L-am prigonit,
La predica pe munte am adormit.
…………………………………………….
Când suferea și se ruga în Ghetsimani
Eu încă scormoneam în punga mea cu bani.

Când au cântat cocoșii și eu m-am lepădat
Ca Petru și ca gloata din curtea lui Pilat;
Păcatul meu murdar L-a condamnat la moarte
Silindu-L a purta crucea de lemn în spate.

Și eu I-am împletit coroana Lui de spin,
Deși îmi era frate eu Îi eram străin,
Batjocura primită mi se cuvine mie
Căci eu L-am îmbrăcat cu haina stacojie.

Când Îl loveam și cu păgânii făceam haz
El și-a întors spre noi și celălalt obraz;
Pe Via Dolorosa cu ură L-am scuipat
Și n-am știut că pentru mine-a-ngenuncheat.

Acela eram eu, acela erai tu,
Mă uit la noi și nu pot spune “nu”.
Deși El ne-a hrănit prin înmulțiri de pâine
Noi I-am bătut piroanele în mâini.

Am merita a fi noi răstigniți, cu toții,
Dar pentru noi El a băut paharul morții;
Știu, a-nviat Isus, mărturisesc și scriu
Hristos trăiește-n mine și voi fi veșnic viu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website