Ziceam:
“Îmi voi pune visele în album
și ori de câte ori îmi va fi dor
mă voi întoarce la poarta și în casa lor.”

Atunci nu m-am putut gândi
că visele s-ar ofili;
ca-ntr-un ierbar cu filele presate
le-am strâns pe toate:
vise întregi, purificate,
înfășurate toate în cămăși curate.

Nu am știut atunci de hoți de vise,
că porțile dacă rămân deschise
vor da năvală hoardele de furi
să-mi smulgă toți copacii din păduri.

Și n-am știut că hoardele flămânde
vor sta în ascunzișul lor la pânde
și otrăvindu-mi câinii mei de pază
vor semăna în vise gemete și groază.

Se mai revarsă hoarde din pustiu
dar încă în albumele de vise scriu
nădejdile cu litere-ncrustate,
tu, omule, visează mai departe!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website