Întemnițată floare-n colț de stâncă
Ce vânturi rădăcinile-ți mănâncă?
Parfumul tău înmiresmează norii
Când te măriți pe creste cu condorii.

Floare de colț din stânci însingurate
Înveșmântată-n haine colorate
În pustnicia sihăstrie tale
Trimite-ți lacrimile jos în vale.

Floare-ncolțită de dușmani și spini,
Și exilată de străini străini,
În jur vrăjmașii îți ridică gard
Căci nu cunosc că inimile-ți ard.

Privirea ta și focul din priviri
Ne-au dăltuit în inimă iubiri
Și lasă testament pentru urmași:
La nunta Mirelui să fim nuntași.

Voi, flori din colț de univers,
Turnați-vă parfumurile-n vers
S-ajungă iarăși omul să vibreze
Toată ființa să îi lumineze.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website