PAGINI
Categorii
- Crestine (1,445)
- Poezie (2,146)
- Poezie de dragoste (102)
Ultimele poezii postate
- ÎNTRE IESLE ȘI COLIND
- IARNĂ-NEIARNĂ
- ÎNTRE ZÂMBET ȘI BUZE
- CULOARE DE SUFLET
- APĂSARE
- VIBRAȚIA INIMII
- FANTĂ
- PE VÂRFURI DE MIJLOC DE NOAPTE
- E VREMEA SĂRBĂTORII
- LA CE FOLOS?
Ultimele comentarii
Informatii blog
Așa vorbește Cel venit de sus:
“Să nu spuneți cumva că nu v-am spus:
Eu am venit să vă descopăr, prin trupul Meu,
Taina ascunsă adânc în Dumnezeu.
Eu te-am hrănit, erai înfometat,
Erai bolnav și Eu te-am vindecat,
Erai olog și te-am făcut să mergi,
Erați țărână, v-am făcut întregi.
Eu am venit la cei ce-s orbi, să vadă,
Să nu ajungă duhurilor pradă,
La cei ce-s surzi, să-i fac din nou s-audă,
Să vă dezbrac pe toți de haina udă
Și de potopul care vă îneacă,
Eu am venit să vă ridic din groapă.
M-am dezbrăcat de trupul Meu de slavă
Să nu v-ajungă trupul o epavă,
M-am îmbrăcat în trupul tău de lut
Căci vreau să te zidesc de la-nceput
Și de aceea-am coborât din cer
Spre a topi păcatul tău de fier.
Lumii întregi îi iau nelegiuirea
Și-n schimb i-am dăruit toată iubirea,
Blestemul și-ntunericul din ea
Le iau spre-a le purta asupra Mea,
Neascultarea toată cât-a fost
Să o-aruncați pe crucea lui Hristos.
Pe morți Eu am venit să-i scot la viață
Pe muntele schimbărilor la față,
Să vă preschimb la nuntă apa-n vin,
Și să vă smulg din al Satanei chin,
Iar marea de sub voi s-o îmblânzesc
Și-n loc de a lovi să vă iubesc.
Am mai venit să nu te las orfan,
Să fac din tine om samaritean,
Nu te-am uitat, căci iarăși din nou Mă voi întoarce
Când fusul lumii n-are ce mai toarce,
Să nu spuneți cumva că nu v-am spus,
Mă așteptați, căci voi veni de sus.”
Când am venit n-ați vrut să Mă primiți
Deși erați săraci și oropsiți,
V-am dăruit a cerului comori
Nu doar o dată, ci de-atâtea ori,
Dar nici atuncea nu M-ați cunoscut
Și-n târguri, pe arginți, voi M-ați vândut.
Pentru cămașa Mea ați tras la sorți,
M-ați așezat în rândul celor morți
Și n-ați privit la ceru-ntunecat
Nici la pământ când s-a cutremurat,
Nu ați văzut cum stâncile s-au despicat
Și că perdeaua din altar s-a sfâșiat.
Erați atunci și orbi și surzi și muți,
Amestecați mulțimii celor mulți
Până-ați văzut în gropile-ncuiate
Că piatra a fost dată la o parte,
Când, luminați de Duhul Meu cel Sfânt,
Ați înviat și voi de sub mormânt.”
No Comments »
Nici un comentariu existent inca.
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL