Pare a fi pădurea bot de spini
Aduce de departe a suspin
Câte-o jivină încă o străbate
Cu uscăciuni și cu frisoane-n spate.

Câte-o nălucă îmbrăcată-n ceață
Presară-n păru-i răvășit mătreață
Apoi o piaptănă cu desfrunzire
Împrumutându-i aer să respire.

Colindătorii vii veni-vor vara
Să-și rezeme de crengile ei scară
Și aliați cu elegii de muze
Vor sărută pădurile pe buze.

Pădurea, de departe, fi-va oază
În care păsările se cazează;
În dormitorul dinspre răsărit
Îmbrățișa-vor vis nedormit.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website