Parcă intrase iarna-n hibernare
Deși era în drept să stăpânească,
Încremenea pământu-n așteptare
Și începeau copacii să tușească.

Cu ochii pironiți în calendar
Privirea iernii se încețoșează
Poate de milă, poate de amar
‘Și-ncarcă norii sacii de zăpadă.

Silabisind povești și amintiri
Părea că anotimpul adormise
Când începea, timid, cu fulgi subțiri,
Omătul să se-mprăștie în vise.

Atuncea s-a umplut din nou ograda
De piticoți cu sănii nevândute,
Îmbujorați îmbrățișeau zăpada,
O cucereau pe dealuri și redute.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website