PAGINI

Categorii

Ce ierni viscolite ‘l-acopăr pe vulg
Când toată zăpada s-a nins într-un fulg
Și câtă căldură apoi îl topește
Că lava-n vulcani aproape-amuțește.

Ce dune-nămeți își spulberă poala
Și ce dimineți rup nopții zăbala,
Își pune lumina stindard curcubeu
Pe numele tău al lui și al meu.

Când schiuri de sticlă scot pârtii din grevă
Desfac rădăcini din noduri de sevă,
Apoi, sub bocanci și clăpari,
Descos din pământ Avatari.

Curând orice vale vetustă
Ajunge în calea îngustă;
Dă, Doamne, puteri s-o apuce
Spre cer, după poarta din cruce.

Nici un comentariu existent inca.