Se sparg cuvintele,
curg litere din ele
și nu știm să le punem iar la loc,
le-adună cerșetorii de pe drumuri
apoi, așa ciuntite
le vând în iarmaroc.

Hemoragia literilor din cuvinte
e ca un sânge negru, închegat,
e ca uscarea gândului în minte
în strâmtorări de inimi în păcat,
e ca vorbirea fără de vocale,
e un pustiu printre deșerturi goale.

Cuvinte știrbe, rupte și gângave,
cuvinte dezbrăcate și bolnave
vă vindeți goliciunea pe tarabe
și-n cărțile închise-ajungeți sclave.

Consoane și vocalele orfane
frământă zgură pe terasamente
și dau în clocot litere-n cazane
vărsându-se-n matrițele absente.

Dar vine vremea-ncetul cu încetul,
în litere se fac numărători,
se inventează iarăși alfabetul
și vin la școală iar învățători.

Ne-ntoarcem la Cuvântul de-nceput
la-Nvățătorul care S-a-ntrupat,
aude omul surd, vorbește omul mut,
cuvintele din nou au înviat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website