PAGINI

Categorii

Privesc la lume, de la capul ei,
La trupu-i slab, atât de șerpuit,
Parcă-a scăpat din gropile cu lei
Și tremură de frig și gâfâit.

Și parcă nici nu ar avea picioare,
Privirea încă-i scurmă în țărână,
Aduce-a șarpe și a târâtoare
Și numai goliciunea-i e stăpână.

Zbârcită-n trup s-a zgâriat cu riduri,
Mai poartă solzi uscați peste priviri,
Și peste tot o înconjoară ziduri,
Păcatele îi cresc în amintiri.

Nu-i nicio mână-ntinsă să-i ajute,
De nicăieri nu vine mângâiere,
Privirile și vorbele-i sunt mute
Și parcă te cutremuri de durere.

Dar, iată, se întoarce spre Golgota,
O tainică lumină-o copleșește
De datorii i se plătește nota
De-Acela ce ne iartă și iubește.

Nici un comentariu existent inca.