Între oaze și pustiu
Vieți de oameni se mai scriu
Cu penițe de nisip,
Înte tot și-ntre nimic.

Între creste și-ntre văi
Urlă lupi, latră dulăi,
Păsările-adună cânturi
Împrăștiate de vânturi.

Între baltă și ocean
Strângem apă în lighean,
Poate ciutura-aplecată
Apucă de se adapă.

Între ploi și-ntre ninsoare
Rătăcesc raze de soare,
Storc izvoare de lumină
Omului la rădăcină.

De la raiul neascultării
Pân’ la sângele iertării
Șarpele pământ tot ros-a
Pân’ la Via Dolorosa.

Între prima veșnicie
Și cea ce va fi să “vie”
A rămas un singur loc:
Totul totului în tot.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website