Să ningem noi , căci iernile au uitat,
să ningem cu vise purificate
ca zăpezile albe și curate!
să acoperim crestele munților
cu visele îndrăznețe ale pruncilor.

Să ningem dinspre polii iubirii
spre paralelele predate fericirii!
să ningem cu fulgi din povești adevărate,
să ningem cu zi peste noapte!

Din fulgi împletiți în înălțimi de nori
să ningem peste inimi de oameni cu flori,
iar peste gândurile reținute-n frontiere
să ningem cu ridicări de bariere!

În fântânile rămase-n închisoare
să ningă iar cu susur de izvoare!
râurile care curg spre mări îndepărtate
fie de-a pururi binecuvântate!

Să ningem noi cu noi, om de zăpadă!
zăpezile să se reverse în cascadă
peste pământul ars, ajuns pustiu,
pe omul mort să-l ningă omul viu!

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website