La festivalul măștilor de ceară
a fost chemat, întâia oară,
și soarele,
să poarte o mască de noapte.

Și stelele au fost chemate
să fie cu toate mascate
în pietre cu chipul cioplit
și în meteorit.

Tocmai când ai fi zis
că festivalul va fi să reușească,
măștile de ceară au început să se topească
și să lase canioane adânci
în inimi de piatră și stânci.

Ar trebui ca națiile și popoarele
să nu mai acopere soarele
cu măștile lor de noapte și ceară
căci îngeri din cer se coboară
să dea semnal de-nchis carnaval,
cu sunet de trâmbiță și plâns de caval.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website