Am promis că mi-e dor
De-acea umbră din nor
Din deșertul pustiei
Să ia jugul robiei.

Am promis că ascult
În atâta tumult,
Sub ogiva smeririi,
Doar porunca iubirii.

Am promis și promit
Că din tot ce-am primit
Să deschid pentru toți
Către inimă, porți.

Vreau, din frângeri de pite
Și din pâini înmulțite
Să se pună pe rană
Vindecare și hrană

Și o lume ce plânge
Să se-atingă de sânge
Ca să fie iertată,
Căci va fi judecată.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website