Când apa e lovită de toiag
ea se desface de carapace
făcându-se aleșilor
loc de trecere și ușă deschisă
spre țara promisă.

Într-o perenă căutare
drumețul și-a croit drum sinuos
între carne și os,
între sânge și cel care plânge.

Picioarele care întâi îngenunchează
vor alerga,
iar Cel ce binecuvântează,
pe cel chemat ce Îl urmează
îl va-nvia.

Doar mâinile împreunate și smerite
vor împărți
și pești și pâininile-nmulțite,
lor, gloatelor prea obosite,
spre-a le hrăni.

În seri cu cinele de taină,
și cu miros de sărbătoare,
Se leapădă Isus de haină,
ia un lighean și un ștergar
și, plin de har,
ne spală pe picioare.

De-atunci suntem de tot curați
Căci Regele Emanuel
ne vrea neprihăniți ca El,
să fim salvați , să Îi fim frați;
ne vrea de moarte strecurați,
prin jertfa unui singur Miel.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website