Călcând pe marginea lumii
crusta-i de zgură se sfarmă,
sub ea mai fumegă tăciunii
dinspre floarea aprinsă spre armă.

Deșirate anotimpuri se târâie
dinspre cercuri polare spre cercuri de foc,
prin norii sparți ai planetei țârâie
mieii jertfiți pe altar de noroc.

Ghicitorii plătiți și vrăjitoarele
titrează, majuscul, buletine de știri
peste inimi ce își opresc motoarele
și mirese văduve cu gol în priviri.

Își mai trimit oamenii frânturi de mesaje
din focuri aprinse și fum de război,
se golesc în tranșee ultimele desage
cu sensuri de drum spre vremuri de-apoi.

Mesagerii Domnului cercetează
hibernarea din noi, demult expirată,
găsesc adormirea cum face de pază
cu ochi pironiți pe lumea stricată.

Și vremile ei curând se vor trece,
va fi busculadă pe ultima uliță
spre polii de foc din polii de rece
la ultimul semn din ultima trâmbiță.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website