Rostim cuvinte fără acoperire,
ne acoperim cu cuvinte
fără haine,
risipim cuvintele frumoase,
le adunăm pe cele găunoase.

Cioplim statui de cuvinte
și strivim cuvintele statui,
ne înstrăinăm de cuvintele noastre
bolborosind cuvintele nimănui.

Rănim cuvintele cu alte cuvinte
ori ne vindecăm în părtășia lor,
ne hrănesc, cuvântul rece și acela fierbinte,
uneori le urâm, alteori ne umplu dor.
Cuvintele ne înghesuie și ele ne golesc,

ne cotropesc și ne eliberează;
din când în când cuvinte ne topesc,
înfloresc și rodesc și vibrează.

Din când în când cuvintele vorbesc
arătând spre Cuvântul ce-a fost la-nceput,
Acela care S-a făcut trup,
a locuit printre noi,
ca noi să locuim în Cuvânt.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website