Înfășurat în munți și cu omăt pe creste,
Sau coborât în mări cu ape abisale
Viața omului ajunge o poveste
În trecerea de porțile vamale.

Trecuți prin arc de foc cât rugul e aprins
Prin inimi de furtună și furcă de vâltori
De tremur și din frică, El, Domnul, ne-a desprins
Și mâna Lui, din groapă ne-a scos de-atâtea ori.

Călcăm țărâna și umblăm pe mare
O vreme limitată de blestem,
Vom îndoi zăbrele de-nchisoare
Ținându-ne de crucea cea de lemn.

Înfășurați în mâini de-mbrățișări
Și într-o inimă străpunsă-n coastă
Ni se deschide cerul cu chemări
De-a locui etern în casa noastră.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website