Când, obosit, se duce și visul să se culce
Rămân de veghe gânduri la porțile-nserării,
Îngenunchează tainic la răscruce
Primind botezul binecuvântării.

Poartă mesaje de îmbărbătare,
Desaga mesagerului e plină,
În poarta inimilor răbdătoare
Lasă scrisori cu slove de lumină.

Dacă stăpânul inimii lipsește
Și dacă poarta lui e ferecată,
Rupe zăvorul care ruginește
Turnând izvor în albia secată.

Când s-or întoarce fii rătăcirii
Cu ranița rispelor golită,
La poarta lor livezile iubirii
Vor arcui coroană înflorită.

La poarta înserării vieții noastre,
În suluri, îngerii depeșe lasă,
Care arată drumul printre astre,
Ca nu cumva să nu ajungi acasă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website