Visăm că alergăm și nu avem picioare,
Visăm că zburăm cu aripi căzătoare;
Visăm un vis orfan cu aripi colorate,
Visăm a nimic, visând despre toate.

Aproape real atingem cu visul
Nadirul, zenitul și, poate, abisul;
Aproape palpabil precum o amprentă
Se scurg infinituri prin clipa prezentă.

Se-mpăture timpul în file de zile,
Pe-o parte tăcere, pe alta șenile,
Fac visele pod cu arcuri de vânt
Din miezuri de lume spre coji de pământ.

Iau visul în brațe, îl las să adoarmă,
Sudez în rastel obezi peste armă,
Mă pun în genunchi, mă rog pentru pace
Căci, Doamne, pământul e doar o găoace.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website