Atunci când mi-ai surpat și ultimul meu deal
Și când mi-ai eșuat corabia la mal,
Atuncea, trebuia să nu îți mai plătesc
Săgețile-ți ce-atât mă otrăvesc

Când am urcat îngenuncheat pe creastă
Floarea de colț tot așteptând să crească
M-am prea-aplecat în cumpăna vieții
Și prea mi-au năpădit printre tulipi , scaieții

Când așteptam pe drumul privirii către tine
Și ridicam zăgazuri din roiuri de albine
Când mă-nvățam, tăcut ,să mă aștept
Atunci , m-am întâlnit cu omul înțelept:

-De ce aștepți ceva ce nu mai vine ?
-De ce te-ai părăsit întâi pe tine ?
-De ce te amăgești atunci când ești ?
-De ce mai ești atunci când te-amăgești ?

-De ce plătești poverilor obida?
-De ce ai aripat din nou omida?
-De ce când ai plecat te uiți ‘napoi ?…
… Oprește-te ! și scaldă-te în ploi !

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website