Purtăm cu noi balanțele dreptății
Cu numele înscrise-n cartea vieții,
Plângem aici cu lacrimi și suspine
Dar ancorați în prorocii divine.

Străbatem puste de pustiu arid,
Ocean învolburat cu mugetul acid
Însă avem nădejde și credință
Privind către un steag de biruință.

Poate doar vântul ne mai șterge lacrimi,
Poate-adormim pe scândură de patimi;
De-ar fi să trecem munții de urgii
Vom rupe lanțul lumii în robii.

Vom da de adâncimi cu mările lor roșii,
Pe malul celălalt se-aud cântând cocoșii
Și glasul unei “trâmbiți” se-aude cu putere,
Ce dă semnale limpezi de-nviere.

Cei care duc balanțele dreptății
Ajung stăpâni în cerul libertății
Dar caznele și truda s-au sfârșit,
L-am așteptat pe Domnul și-a venit.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website