Când m-am întors din nou în timp
Și am găsit netimp pe drum
Am străbătut deșert de ghimp
Cu dune, gropi și văi de scrum.

Ici, colo, doar câte o oază
Și câte-o umbră adormită
În rest stafii, nesomn și groază
Și câte-o cruce răstignită.

Dar asta până-am dat de calea
Dinspre nimic către Damasc
Când apa vie umplea valea
Scăldându-mă să mă renasc.

Trecut-am valea umbrei morții
Și orice drum voi mai străbate,
Vă chem să Îl urmăm cu toții
Pe Cel ce duce crucea-n spate.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website