Cât aripa susține pasărea și zborul,
Susțin și eu și aripa și dorul;
Cât zborul se acoperă cu cer de stele
Mă învelesc și eu cu cerul de mărgele.

Cât șoaptele-nserării se leagănă în vise
Spre zorii dimineții sunt porțile deschise,
Cât ziua strecoară lumină din cer
Ni-s visele nopții un blând mesager.

În curcubeu, lumina arcuită
Hrănește omul cu înmulțiri de pită,
Între nadir, zenit și infinit
Te-am aștept, o, Doamne, și-ai venit.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website