Ce câmp de luptă, ce incendii
Și ce imperii ne-nconjoară
Care se zbat, din rugăciuni
Să-i scoată pe creștini afară.

Cu arme contra legii scrise
Și cu o ură viscerală
Se zbat ca prorocii promise
Să nu le ceară socoteală.

Lovesc în pruncii nenăscuți
Și în familii, să destrame,
Vânează cu blestem de minți
Ca sufletele să le-nhame.

Ce e mai trist că îi urmează
Cohortele de rătăciți
Când, în genunchi, creștini se roagă:
“Iubiți, iubiți și iar iubiți!”

Dar, cine-s ei? Oricine-ar fi,
Orice-ntuneric i-ar mâna
Creștinii stau lângă Hristos
Căci s-au înscris în oastea Sa.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website