De n-aș iubi nu v-aș vorbi
N-aș mângâiia, nu aș zidi,
Aș lâncezi.
De n-aș iubi m-aș îneca
În vorba care nu-i a Ta,
Aș sucomba.

De n-aș vorbi m-aș consuma
‘ Nainte de a lumina
Și a umbla.
De n-aș primi iubirea-n dar
Ceea ce scriu ar fi-n zadar
Și-atât de-amar.

Dar știu și nu mă îndoiesc
Că Tu mă-nveți cum să iubesc,
Cu dar ceresc.
Cu dragoste acopăr ura
Celor ce mi-ar închide gura
Să tac Scriptura.

Dar gura mea nu o să tacă
Cuvântul Tău cât mă îmbarcă
La Tine-n barcă.
De Tine, Doamne nu mă las
Că Tu-ai făcut întâi un pas
Când eram păcătos și laș.

Pe când eram un rătăcit
La mine, Doamne, ai venit
Și harul Tău m-a mântuit.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website