Tarlaua lumii fără gard
Aprinde spini sub care ard
Fărădelegi înfășurate
În chingi cu lacăte sudate.

Tarlaua lumii răscolite
De plugurile ruginite
În brazdele neterminate
Cumpără sape infectate.

Tarlaua ăstei lumi pierdute
Își ronțăie cuvinte mute
Apoi le scuipă în tăciuni
Că a uitat de rugăciuni.

Tarlauă de pe coasta vieții
Te-au năpădit demult scaieții
Să nu te sfâșie fiorii
Cheamă-ți la lucru lucrătorii.

Pe cei care te-au ascultat
Să-i răsplătești cu rod bogat;
Pe cei ce grija nu ți-o poartă
Îi vântură ca pleava spartă.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website