PAGINI

Categorii

Ultimele poezii postate

Ultimele comentarii

Informatii blog

El, omul de rând, discret și smerit
În tranșeul lumii încă n-a murit;
Poartă steag de pace fluturând sub flamuri
Păduri de copaci ancorați în ramuri.

El, necunoscutul printre neștiuți
Încalță pe alții rămânând desculț,
Își împarte pâinea toată cât a fost
Și pentru cei flămânzi va întra în post.

Celor dezbrăcați le dă haina lui,
Nu tânjește lumea să-i facă statui;
Peste bezna nopții e mereu lumină,
Își așterne patul peste-o rogojină.

Nu știe a cere, mereu dăruiește
El, un anonim, tot timpul iubește;
Se împarte totul, totului în toți
Chiar când vor dușmanii să-l tragă pe roți.

Oamenii de rând parcă-s tot mai rari
Îi strivesc prea multe hoarde de barbari;
Poate s-a retras singur în viroagă,
Nu-i striviți tăcerea, încă se mai roagă.

Da, astfel de oameni -cât de rar s-a spus-
Poartă-ntodeauna chipul lui Isus;
Lumea îi privește ca pe oropsiți
Când ei, pentru lume au fost răstigniți.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment