Cât de adânc a coborât Hristos
În omul ticălos și păcătos!
Până în fundul gropii de pieire
Să-i pună scări de cruce-n izbăvire.

În ce cuptor încins nu a întrat
Să curețe cuptoare de păcat!
Iar după om rebel și rătăcit
A coborât în pântece de chit.

Furtunile când răscoleau ispite
A pus tăcere-n valuri răzvrătite
Iar Lazărilor morți și îngropați
Le-a poruncit să fie înviați.

Spre a-l hrăni din pâinile-nmulțite
L-a pus pe om pe ape întărite
Și spre-a ajunge omul tot curat
Picioarele-n lighean i le-a spălat.

Păcatele din lume, fără număr,
Le-a pus pe crucea ce-o purta pe umăr;
El a urcat așa pe scara întristării
Și a-necat păcatul în mările uitării.

De dragul Lui de mine, de tine și de El
S-a dat de jertfă crucii, Isus Emanuel
Și eu și tu și el atunci ne-am rușinat
Dar s-a atins de noi și noi am înviat.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website