PAGINI

Categorii

Ce aripi neștiute v-au adus,
Încremenite stânci, atât de sus?
Și parcă vă întreceți cu cocorii
Când piscurile voastre-nțeapă norii.

Din ce izvoare sloboziți voi apă
Și le trimiteți mărilor din groapă?
Vă fluturați victorioase steagul
Când Moise vă lovește cu toiagul.

În coasta voastră Dumnezeu alege
Să scrie pe “tăblii” porunci de lege
Iar când vă poruncește cu credință
Vă aruncați în mări a neputință.

Voi arestați zăpezile pe creste,
Cu vulturii sunteți într-o poveste,
Chiar dacă umerii vi-s dezveliți
Nu tremurați de frig și nu tușiți.

Împrumutați pe om cu temelii
Să-și facă adăpost pentru copii
Dar nu cumva atunci când omul doarme
Să-i împietriți și inima de carne.

Voi stâncilor sfărmate de la brâu
Vă înșirați în albii lungi de râu
Și apele vă spală pe picioare
Șoptindu-vă povești nemuritoare.

Vulcani adânci cu inimi încălzite
Vomită foc în stâncile topite
Punându-și termometru pământesc
Le scade febra și încremenesc.

Nici un comentariu existent inca.