Culcându-ne pe pat de rugăciuni
Visăm cu cer, visăm cu infiint
Și se topesc zăbrele de minciuni
Și pare că Hristos a revenit.

Când adormim pe brațele de pace
Și-n liniștea cu rădăcini în vise
În veșnicii prind pomii a se coace
Și porțile în cer ne sunt deschise.

Când ne trezim a doua zi în zori
Și respirăm ozonul dimineții
O, n-am cuvinte ori de câte ori
Să-I mulțumesc Stăpânului vieții.

Tânjesc vibrând să îmi arate slava
Căci, însetat, nimic nu-s fără El,
Privesc spre cer și parcă-L văd pe Ava,
Și-atunci la sân mă ia Emanuel.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website