De ce ți-ai abandonat, patrie, apărătorii
Unindu-te în bâlci cu trădătorii?
De ce îi izgonești și hăituiești?
Ce câini de vânătoare mai hrănești?

De ziua ta aș fi vrut să vin la tine
Dar mi-e rușine să te găsesc în legiuni străine,
Ți-ai vândut pământurile și gândurile,
Copacilor le-ai vândut până și scândurile.

Te bați în piept că ești apărată
Dar nu mai ai puști și armată;
Ți-ai schimbat podoabele și averile
Cu slugărnicia și poverile.

Plătești să-ți calci pământul,
Plătești că bate vântul,
Luminile din apele curgătoare
Le-ai amanetat dincolo de hotare.

Te lași jefuită din toate părțile,
Nu mai citești în limba ta cărțile;
Dai totul pe nimic, nimicul îți e tot,
Aș vrea să tac, patrie, dar nu, nu mai pot.

Mai surdă decât surzii, mai oarbă decât orbii
Ajungi de te-mpresoară, ca și pe hoituri, corbii;
Ajungi nenorocită de cei nenorociți,
Te sfâșie șacalii căci ți-ai ieșit din minți.

N-ai sânge. Ești bolnavă. Cauți un donator,
Transfuzie de sânge ai doar de la popor,
Doar de la neamul tău pe care l-ai murit,
El iar va învia deși l-ai răstignit.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website