Fii astăzi, lume, invitata mea.
Te chem să vii la mine la cafea;
Am milioane de-ntrebări în minte
Dar oare pentru toate am cuvinte?

Dă-mi un răspuns, te-ntreb despre trecut:
“Ce nume ai primit când te-ai născut”?
Nu zici nimic și ne apucă neaua…
Privești în gol… ți s-a răcit cafeaua…

Te-aș întreba ce faci în viitor
Dar timpul tău e-așa de trecător
Abia-a venit că s-a și dus deja,
De ce ai prins în el și viața mea?

Ce fac cu milioanele de gânduri?
Tu taci și te închizi în patru scânduri;
La tot ce-ntreb mereu, mereu, mereu,
Îmi va răspunde numai Dumnezeu.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website