Când aerul și sângele ne dor
Prind lacrimile rădăcină de izvor
Pentru că acolo unde nu e Dumnezeu
Nu e nimic: nici tu, nici el, nici eu.

Durerile de lacrimi, durerea de durere
Se vor opri la poartă în ziua de-nviere
Căci dincolo de poartă nu-i loc de suferință
Și poarta se deschide cu cheie de credință.

Dar, poarta se închide celor rămași afară
Spre-a nu primi cetatea pecete de ocară
Căci ce are a face cetatea celor sfinți
Cu bezna amăgirii și scrâșnetul de dinți?

Va fi o judecată între pământ și cer
Când îngerul dreptății va fi un mesager,
El, șarpele cel vechi atunci va fi strivit
Și adevărul tot va fi descoperit.

Va fi atunci în univers dreptate
Și Dumnezeu va fi în totul și în toate
Vărsându-Se iubire infinită,
Mireasa pentru Mire-i pregătită.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website