S-a scuturat galaxia de stele
și toate au căzut pe alei;
să umblăm desculți printre ele,
pământul e plin de scântei.

Numind eternitatea primăvară
și lucrătorii-n arie creștini
cu caii universului se ară
și nemurirea prinde rădăcini.

În miezul zilei veșnic nesfârșite
vin truditorii însetați de apă
i-așteaptă Dumneze cu pâinile-nmulțite
și nunta este gata să înceapă.

E vremea scuturării de păcat,
cântă cocoși-n zorii dimineții,
el, omu’-n haine albe este îmbrăcat,
curând se va deschide cartea vieții.

No Comments »

Nici un comentariu existent inca.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Nume (obligatoriu)

E-mail (nu va fi publicat) (obligatoriu)

Website